de Bogdan Dragoș

Camera era rece
și flori gri de mucegai 
înfloreau pe pereți.
Și-a dat jos papucii
și aceștia fiind cele mai calde
lucruri din cameră
puiul de pisică
se adăposti într-unul din ei.

El stătu pe o saltea în colț
și mângâie pisica
din papuc.
Deodată, zâmbi și zise,
– Eh, măcar n-am datorii.

Până și Dumnezeu
a fost de acord cu el. I-a făcut
cu ochiul
prin gaura din tavan.

Volume publicate:

https://bogdandragos.com/

Poem postat inițial pe https://gobblersmasticadores.wordpress.com/